Riscuri și pericole generate de gestionarea incorectă a deșeurilor medicale

Contactul cu deșeurile medicale periculoase poate determina apariția de boli sau leziuni.

Tipuri de risc

Riscurile prezentate de deșeurile medicale se datorează următoarelor caracteristici:

• conțin agenți infecțioși;

• sunt genotoxice;

• conțin produse chimice sau farmaceutice toxice sau periculoase;

• sunt radioactive;

• prezintă caracter înțepător-tăietor.

Cine este expus la risc?

Toți indivizii care vin în contact cu deșeurile medicale periculoase, prezintă un risc potențial de îmbolnăvire. Sunt expuse persoanele care lucrează în cadrul unităților sanitare producătoare de deșeuri medicale, precum și cei din

afara acestor unități, care, fie manipulează aceste deșeuri, fie vin în contact cu acestea ca urmare a unei gestionări incorecte.

Principalele grupe de risc sunt:

• medici, asistente medicale, personal auxiliar și de intreținere a unității sanitare;

• pacienți;

• vizitatori;

• lucrători din serviciile auxiliare: spălătorie, depozitul de materiale sanitare, cei însărcinați cu colectarea și transportul deșeurilor;

• lucrători din serviciile ce se ocupă cu tratarea și eliminarea deșeurilor în unitatea sanitară.

Riscurile generate de deșeurile infecțioase și înțepătoare-tăietoare

Deșeurile cu potențial infecțios pot conține o mare varietate de microorganisme patogene. Agenții infecțioși pot supraviețui în cantități suficient de mari pentru a determina producerea unei infecții în urma contactului cu

aceste deșeuri 1. Modalitățile de bază prin care o persoană se poate îmbolnăvi în urma contactului cu deșeurile ce au potențial infecțios sunt:

• prin ințepare, zgîriere sau tăiere;

• prin intermediul membranelor mucoase de la nivelul ochilor, gurii și nasului;

• prin inhalarea agenților infecțioși;

• prin ingerarea agenților infecțiosi.

Riscurile generate de deșeurile medicale care crează cea mai mare îngrijorare sunt reprezentate de posibilitatea contactării hepatitei B sau C, sau SIDA, în urma înțepării cu ace contaminate, sau în urma contactului cu sângele, sau alte fluide ce conțin sânge contaminat, cu răni deschise, sau membrane mucoase.

Virusul hepatitei B poate fi transmis prin contactul cu sânge sau produse de sânge infectate, sau prin contactul cu deșeuri înțepătoare-tăietoare contaminate. Virusul hepatitei B are o concentrație mult mai mare în sângele infectat decât HIV și supraviețuiește în mediu o perioada mai lungă de timp. Este persistent în aerul uscat și

poate supraviețui timp de câteva săptămâni pe suprafețe; este rezistent la expunerea pentru scurt timp la apă fierbinte. Este rezistent la cateva antiseptice și alcool 70% și rămâne viabil mai mult de 10 ore la temperaturi de 60 grade. Asociația Japoneză pentru Cercetare în domeniul Deșeurilor Medicale a descoperit că o doză infectantă de virus al hepatitei B sau C poate supraviețui pentru mai mult de o săptămână într-o picătură de sânge rămasă în interiorul unui ac hipodermic.

SIDA poate fi transmisă prin contactul cu sângele sau produse de sânge contaminate. Deșeurile înțepătoare-tăietoare contaminate, ca de exemplu, acele hipodermice folosite, crează cea mai mare îngrijorare în ceea ce privește transmiterea SIDA. HIV este mult mai puțin rezistent. Nu supraviețuiește mai mult de 15 minute la contactul cu alcool 70% și rezistă numai 3-7 zile la temperatura mediului ambiant. Este inactivat la o temperatură de 56° C. Șansa de a contracta SIDA în urma unei singure înțepături de ac contaminat a fost estimată la aproximativ 0,4%, în timp ce șansa de a contracta hepatita B în urma unei singure înțepături cu un ac contaminat a fost estimată la 6-30% (Centrul pentru Controlul Îmbolnăvirilor-SUA).

Existența în unitățile sanitare a bacteriilor rezistente la antibiotice și dezinfectante chimice poate contribui la pericolul reprezentat de gestionarea incorectă a deșeurilor. A fost demonstrat, de exemplu, că plasmidele din probele de laborator prezente în deșeurile medicale au fost transferate bacteriilor indigene.

Exemple de infecții provocate de contactul cu deșeurile medicale, agenti patogeni și modul de transmitere:

Riscuri generate de deșeurile chimice și farmaceutice

Multe din produsele chimice și farmaceutice folosite în unitățile sanitare sunt periculoase prin faptul că prezintă următoarele caracteristici: toxice, genotoxice, corozive, inflamabile, explozive.

Sursele deșeurilor farmaceutice:

• preparatele cu administrare i.v.;

• vărsărea/spargerea unor recipiente;

• fiole parțial folosite ;

• preparate nefolosite;

• medicamente nedatate sau nefolosite;

• medicamente expirate.

Cantități mai mari de astfel de deșeuri apar atunci când se îndepărtează produse chimice și farmaceutice nedorite sau expirate. Acestea pot provoca intoxicații prin absorbție, prin piele sau mucoase, prin inhalare sau

ingestie. Produsele chimice și farmaceutice pot, de asemenea, provoca leziuni la nivelul pielii, ochilor, mucoasei căilor aeriene. Cele mai frecvente leziuni sunt arsurile.

Deșeurile chimice îndepărtate prin sistemul de canalizare pot avea efecte toxice asupra ecosistemelor apelor în care sunt deversate. Efecte similare pot avea și deșeurile farmaceutice, care pot conține antibiotice și alten medicamente, metale grele precum mercurul, fenolul și derivații, dezinfectante și antiseptice.

Riscuri generate de deșeurile genotoxice

Manipularea deșeurilor genotoxice trebuie făcută cu mare grijă, deoarece orice eliberare a acestui tip de deșeuri în mediul înconjurător poate avea consecințe ecologice dezastruoase. Studii experimentale au arătat ca multe medicamente antineoplazice sunt carcinogene și mutagene. Multe medicamente (ex: droguri) citotoxice sunt foarte iritante și au efecte locale supărătoare la contactul direct cu pielea sau cu ochii.

Riscuri generate de modalitățile de eliminare finală a deșeurilor

Incinerarea deșeurilor medicale care conțin material plastic, având în compoziție clor

determină producerea dioxinei. Dioxina este o substanță cancerigenă cunoscută. Odată

formată, dioxina se leagă de particule organice, care sunt purtate de vânt, se depun pe sol și în apă. Timpul de înjumătățire al dioxinei este estimat la 25-100 de ani.

Dioxina se leagă de AND-ul nuclear. Se comportă ca un potențial promotor al cancerului,

slăbește răspunsul imun și este asociată cu multe efecte negative asupra dezvoltării și

reproducerii (endometrioza, defecte genetice, nivele scăzute ale testosteronului). Toate aceste efecte se produc în urma expunerii la nivelem scăzute de dioxină.

Mercurul, din grupa metalelor grele, poate fi

regăsit în termometre, baterii, lămpi fluorescente, etc. Incinerarea deșeurilor medicale cu conținut de metale grele este interzisă.

Impactul deșeurilor medicale asupra sănătății publice

Impactul produs de deșeurile cu potențial infecțios și înțepătoare-tăietoare

Pentru infecțiile grave cum sunt SIDA și hepatita B sau C, lucrătorii din sectorul sanitar (în special asistentele medicale) prezintă cel mai mare risc de infecție prin rănirea cu ace contaminate. Multe din aceste răni se produc prin recapișonarea acelor hipodermice înainte de îndepărtarea lor în recipientele speciale de colectare, prin deschiderea acestor recipiente și datorită folosirii unor materiale nerezistente la acțiuni mecanice, în

confecționarea acestora.

Studii efectuate în SUA estimează că 12000 de lucrători din sistemul sanitar, a căror activitate presupune contactul cu sângele, sunt infectați cu VHB, în fiecare an. Dintre lucrătorii ce contactează hepatita B, aproximativ 250 se așteaptă să decedeze datorită hepatitei, cirozei, sau cancerului hepatic. De asemenea, alți lucraători din cadrul unităților sanitare și operatori în cadrul sistemului de gestionare a deșeurilor, precum și indivizi care caută materiale recuperabile în gunoaie, sunt supuși unui risc de contaminare semnificativ.

Măsuri pentru reducerea riscului de contaminare a lucrătorilor din unitatea sanitară:

• Purtarea echipamentului de protecție individuală (mănuși, măști, ochelari de protecție, șorțuri, halate, etc.);

• Respectarea regulilor de igienă: spălarea mâinilor, utilizarea de prosoape antiseptice;

• Interzicerea consumului de alimente, consumului de băuturi, fumatului, aplicării fardurilor, în zonele de lucru unde există risc de contaminare;

• Folosirea procedeelor de decontaminare: curățenie, dezinfecție;

• Raportarea accidentelor prin înțepare/ tăiere cu deșeuri înțepătoare-tăietoare;

• Vaccinarea împotriva VHB .

Toate persoanele expuse la risc trebuie să fie informate cu privire la modul de transmitere, simptomatologie, epidemiologie, semnale de alarmă referitoare la o posibilă contaminare și procedură ce trebuie urmată în cazul contaminării.

Anexa 1.

Sursa: BROȘURĂ ELABORATĂ DE INSTITUTUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ BUCUREȘTI