Deșeuri rezultate din activitatea medicală

Definiții și clasificari

Deșeuri rezultate din activitatea medicală – toate deșeurile periculoase sau nepericuloase care se produc în unitatea sanitară;

• deșeuri periculoase – deșeuri rezultate din activitațile medicale care prezintă un risc real pentru sănătatea umană și pentru mediu, fiind generate în cursul activităților de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenția bolilor și recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală și producerea, testarea, depozitarea și distribuția medicamentelor și produselor biologice;

• deșeurile nepericuloase – deșeuri asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare și a oficiilor de distribuție a hranei.Aceste deșeuri se colecteaza și se îndepartează la fel ca deșeurile menajere,deșeurile asimilabile celor menajere

încetează să mai fie nepericuloase atunci când sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deșeuri periculoase;

Următoarele materiale se includ în categoria deșeurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepția celor care provin de la secțiile de boli contagioase), sacii și alte ambalaje din material plastic, recipiente din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice, etc.

Deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală se clasifică în:

• deșeuri anatomo-patologice și părți anatomice – deșeurile care cuprind părți anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie și obstetrică (fetuși, placente), părți anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităților de cercetare și experimentare. Toate aceste deșeuri se consideră infecțioase, conform Precauțiunilor Universale;

• deșeuri infecțioase - deșeurile lichide sau solide care conțin sau au venit în contact cu sângele sau alte fluide biologice, precum și cu virusuri, bacterii, paraziți și/ sau toxinele microorganismelor.

Exemple: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipienți care au conținut sânge sau alte lichide biologice, campuri operatorii, mănuși, sonde și alte materiale de unică folosință, comprese, pansamente și alte materiale

contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite;

• deșeuri înțepătoare-tăietoare - deșeurile care pot produce leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere.

Acestea cuprind: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, perfuzoare, lame de bisturiu de unică folosință,pipete, sticlărie de laborator sau alta sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infectat.

Aceste deșeuri se consideră infecțioase, conform Precauțiunilor Universale. Sticlăria de laborator spartă necontaminată se încadrează la categoria deșeuri înțepătoare-tăietoare deoarece au caracter agresiv și prezintă pericolul de înțepare sau tăiere;

• deșeuri chimice și farmaceutice – deșeurile reprezentate de substanțele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile.

Deșeurile farmaceutice includ: serurile și vaccinurile cu termen de valabilitate depășit, medicamentele expirate, reziduurile de substanțe chimioterapice, reactivii și substanțele folosite în laboratoare.

Deșeurile chimice provin din activitatea medicală de diagnostic și tratament, a serviciilor de curățenie și dezinfecție în unitatea sanitară. Substanțele de curățenie și dezinfecție deteriorate ca urmare a depozitării lor necorespunzătoare sau cu termenul de valabilitate depășit, vor fi considerate deșeuri chimice.

Deșeurile chimice periculoase sunt considerate acele deșeuri care prezintă cel puțin una din următoarele proprietăți:

toxic, croroziv (ex: acizi pH< 2 și baze pH > 12), inflamabil, reactiv (exploziv, care reacționează cu apa, sensibil la șoc), genotoxic (ex: medicamente citostatice). Există totuși și deșeuri chimice considerate nepericuloase care sunt reprezentate de acele deșeuri care nu prezintă una din proprietățile enumerate mai sus, cum ar fi: zaharurile, aminoacizii și câteva săruri organice și anorganice.

Deșeuri chimice periculoase utilizate în mod curent în cadrul unităților sanitare sunt reprezentate de:

formaldehida, substanțe chimice fotografice, solvenți, substanțe chimice organice, substanțe chimice anorganice.

• deșeuri radioactive - deșeurile solide, lichide și gazoase rezultate din activitățile nucleare medicale, de diagnostic și tratament, care conțin materiale radioactive. Acestea sunt gestionate în țara noastră, conform “Normelor Republicane de Securitate Nucleară“ și “Regimul de lucru cu surse radioactive”.

• deșeuri speciale – deșeurile periculoase care sunt generate în cursul activității medicale și care sunt reprezentate de: deșeuri genotoxice și citotoxice, recipiente sub presiune, termometre sparte, baterii uzate,deșeuri rezultate din activitatea Laboratoarelor de medicină nucleară, etc. Deșeurile cu caracter special se vor

colecta separat în vederea reciclării și reutilizării conținutului, dacă este cazul.

Generarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală.

Din cantitatea totală de deșeuri produse într-o unitate medicală, 75-90% sunt deșeuri nepericuloase, asimilabile cu cele menajere, și numai 10-25% sunt deșeuri periculoase. Cantitățile de deșeuri produse în unitățile medicale sunt în creștere, mai ales datorită folosirii din ce în ce mai extinse a materialelor de unică folosință. În plus, sterilizarea instrumentarului în pachete ambalate, utilizând material poros special, duce la creșterea însemnată a cantităților de deșeuri. Toate aceste ambalaje sunt nepericuloase, dacă nu au ajuns să fie contaminate cu sânge.

De asemenea, separarea deșeurilor nepericuloase de cele periculoase încă de la locul de producere determină scăderea cantității de deșeuri periculoase.

Atât cantitățile cât și tipurile de deșeuri rezultate din activitatea medicală variază în funcție de mai mulți factori,cum ar fi: mărimea unității medicale, specificul activității și al serviciilor prestate, numărul de pacienți asistați sau

internați la un moment dat, perioada anului.

Sursa: BROȘURĂ ELABORATĂ DE INSTITUTUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ BUCUREȘTI